Am mai citit în trecut diverse articole legate de vacanțele cu familia și impactul benefic…
Ce pote fi mai important pentru un copil decât să se simtă iubit și îngrijit, că aparține cuiva?
”Fundația Casa mea” este o bucățică de lume în care sunt adăpostiți 7 copii abandonați. Este un loc în jurul căruia gravitează noțiunea de siguranță. Situat în localitatea Prejmer, acest cămin este rezultatul inițiativei unei doamne minunate, unui om căruia îi pasă de alți oameni, deși e la mii de kilometri distanță. Iată că dacă vrei să îți arăți iubirea față de cineva, poți s-o faci și de la depărtare, iar ea face acest lucru din 2004, an în care a înființat centrul.
Am pășit prima oară în interiorul curții și al locuinței acum un an. Am fost cuprinsă de un sentiment de confort, de căldură, de ceva ce parcă îmi părea cunoscut, familiar… de acel ceva „ca acasă”. Pe copii i-am cunoscut în urmă cu 4 ani, la Școala Gimnazială, înainte să-i întâlnesc la Fundație, unde eram consilier psihologic.
Cum îți imaginezi că sunt acești copii? Sunt provocați și încercați de soartă, însă ei sunt și pregătiți să facă parteneriat cu tot ce-aduce viața la pachet, fiindcă sunt doritori, interesați și puternici. Când mă întâlneam cu ei pe holurile școlii sau în curte veneau și mă strângeau în brațe cu afecținea, mă simțeam responsabilă pentru ei… Acești copii au nevoie de iubire , de contact emoțional, de competență, de control, au nevoie să fie viitori adulți integrați, au nevoie ca cineva să-i mângâie, să-i respecte și să-i accepte exact așa cum sunt ei. Unii întâmpină dificultăți de învățare, acum vin peste ei provocările adolescenței, însă în jurul lor se află adulți responsabili, care sunt atașați dincolo de orice interes material, care îi stimulează dincolo de mediul familiar al școlii sau al Fundației, care plămădesc cu migală sufletele acestor copii.
Crezi că e ușor? Cum ar fi să ai 7 copii cu povești de viață atât de diferite și de dureroase? Cum ar fi să intri chiar acum în viața lor și să-ncepi să construiești pe ceva ce deja a fost construit de alții în zeci și sute de straturi divers colorate? Îți spun eu… te cuprinde neputința și sentimentul că ești mic! Cum poți șterge suferința abandonului care mistuie cămăruțele tainice ale sufletului lor? Crezi că ei mai au încredere în noțiunea de ,,mamă,” , ,,tată” , ”adult responsabil și iubitor”? Unii dintre ei spun mecanic: ,,Te iubesc!”, doar fiindcă au auzit acest termen la televizor sau în filme. …
Așadar, vrei să intri în viața lor? O poți face, decide tu singur cum poți ajuta! – http://www.casamea.org/, https://www.facebook.com/fundatia.casa.mea/
Am scris aceste rânduri dintr-un singur motiv: pentru a arăta recunoștință acelor oameni care au trecut pragul inimii acestor copii și au pus câte-o cărămidă la ceea ce sunt ei acum. Fiecare se știe. Le mulțumesc și-i prețuiesc. Și-mi mulțumesc și mie, fiindcă am acceptat să închei un parteneriat pentru a fi cât mai aproape de gura vulcanului ce emană iubire!
Vă mulțumesc și vouă, celor care ați citit acest articol!
Psiholog Camelia Bota