Efectele meloterapiei asupra organismului și psihicului

Despre Efectele meloterapiei asupra organismului și psihicului uman am mai scris și cu alte ocazii. Azi vreau să îți prezint  o abordare mai complexă a subiectului, pe care am prezentat-o și în primul număr al revistei APAR (Asociația Psihologilor Atestați din România) ISSN 2501-3181.

Abordările meloterapeutice s-au dezvoltat din școli de gândire psihologice: unele își au originea în abordarea psihanalitică, altele în cea umanistă, iar altele au o orientare behavioristă, ceea ce determină o varietate extrem de largă a metodelor practice de aplicație: improvizație, recepție, compoziție, practică, combinație cu alte arte. Meloterapia constă în utilizarea muzicii şi a elementelor ei muzicale – sunet, ritm, melodie şi armonie de către un meloterapeut şi beneficiar într-un proces conceput să faciliteze şi să promoveze comunicarea, relaţionarea, învăţarea, mobilizarea, exprimarea şi organizarea fizică, emoţională, mentală, socială şi cognitivă a persoanei și totodată putem obţine diminuarea anxietăţii, putem intra în contact cu Sinele şi să tratăm diverse probleme de sănătate.

Dincolo de tehnicile care au scopul de a facilita starea de sănătate și dezvoltarea personală, meloterapia utilizează sunetul, muzica și mișcarea, fiind o formă experiențială de terapie, deoarece se centrează pe experiența personală, în acest caz una muzicală, în jurul căreia se construiește scenariul terapeutic. Aspectele care pot fi ameliorate cu ajutorul meloterapiei sunt timiditatea, labilitatea, problemele de integrare și inserție socială, stima de sine scăzută, nervozitatea accentuată, hiperactivitatea, depresia.

Rolul meloterapeutului este acela de a canaliza cu ajutorul atenţiei şi experienţei sale energiile psihice spre schimbări pozitive, ajutând procesele intrapsihice de natură terapeutică. Muzica este non-verbală și prin urmare multidimensională, evocă răspunsuri emoționale și poate influența și schimba stările afective, poate crea sinestezii ale celorlalte simțuri prin intermediul stimulării senzoriale, facilitează relaționarea, oferă sentimentul de siguranță și familiar. Muzica în totalitatea ei se adresează fiinţei, sunetele muzicale  aducându-ne diferite stări, echilibru sau dezechilibru, acesta din urmă fiind cauzat de audiţia abuzivă a unei muzici defavorabile, distructive.

Efectele meloterapiei asupra organismului și psihicului uman sunt fascinante, deoarece muzica ne influențează chiar înainte să ne naștem, puiul de om învățând încă din perioada prenatală să reacţioneze la muzică şi la elementele ei de ritm, dinamică, melodie. Trăim de la început într-o lume a sunetelor, care fac parte din viaţa noastră – bătăile inimii mamei, zgomotele înăbuşite ale lumii exterioare.

Yolande Moyen–Larpin insistǎ pe faptul cǎ muzica poate avea un efect foarte puternic asupra emoţionalului uman doar atunci când este receptatǎ la intensitate maximă, iar dacă persoana o primeşte într-un mod defensiv, ea va avea efecte prea mici în plan emoţional. În cartea sa de meloterapie «Musique pour renaître», vorbeşte despre efectele fiziologice pe care muzica le are asupra corpului uman, precum şi despre puterea afectivă a muzicii. Dacă muzica este utilizată în scop terapeutic, este important să fie definite și condițiile necesare pentru ca această intervenție să fie eficientă: compoziția acesteia, căile de obținere a efectului terapeutic, când poate fi utilizată și de către cine. În ședințele de meloterapie se utilizează frecvent muzica de alt tip decât cea clasică, deoarece interesul se deplasează pe acel gen de muzică ce este mai apropiat de interesele persoanei care vine în consiliere, care exprimă cu o mai mare acuratețe dezechilibrul său decât folosirea unui gen muzical care să devină un antidot emoțional. Multe persoane au o anumită stare emoțională sub influența muzicii, care poate să le schimbe chiar și tonalitatea și capacitatea de vorbire. Vocea umană poate da informații multiple legat de vitalitatea fiecărei persoane în parte, producând forme de undă ce conțin informații de frecvență/amplitudine, care sunt corelate cu stările de sănătate psihică și emoțională și echilibrul general al vorbitorului.

Muzica apare adeseori ca un mijloc de a depăşi o situație traumatizantǎ veche. Juliette Alvin spunea că “muzica poate provoca apariția amintirilor foarte adânc îngropate. Ea poate elibera tensiunea interioară şi facilita exprimarea emoțiilor care nu s-au vrut sau nu s-au putut exprima verbal”.  Felul cum reacţionăm la o lucrare muzicală este influenţat de mai mulţi factori, în principal de temperament, educaţie, contextul socio-cultural şi bineînţeles de interpretarea piesei muzicale. Pentru că suntem individualităţi diferite, intensitatea reacţiilor diferǎ de la o persoană la alta. Dacă pe parcursul testului de receptivitate muzicală intensitatea reacţiei este prea ridicată, se poate vorbi de cazuri patologice. În funcţie de intensitatea răspunsurilor emoţionale, în special dacă intensitatea răspunsurilor este prea slabă se va hotărâ dacǎ se continuǎ terapia prin muzică, sau se alege un alt tip de terapie. Grație tehnicilor active bazate pe improvizație, instrumentul ales în meloterapie devine o prelungire a corpului, iar experiența identificării cu muzica sau cu instrumentul ne permite întâlnirea cu propriul Eu. Astfel, putem asocia sau proiecta de-a lungul muzicii o trăire personalǎ care se elibereazǎ treptat, iar o lucrare muzicalǎ adecvatǎ poate să ne ofere alte emoții, alte trăiri pânǎ atunci necunoscute sau uitate.

Participarea la grupurile de dezvoltare prin meloterapie pot da un sens al identităţii, terapia acţionând ca un stimulent, creând un sens de apartenenţă şi de contribuţie la crearea muzicii, iar necesitatea de cooperare şi de participare la activitatea ansamblului formează capacitatea de a-i tolera pe cei din jur. Majoritatea procedurilor sau tehnicilor pot fi utilizate ca monoterapii, sau combinate în formă individuală sau de grup, activă sau receptivă, directivă sau non-directivă. Se definesc prin propriul proces specific de angajament, implică un anume set de comportamente senzorial-motorii, necesită diferite aptitudini perceptive şi cognitive, evocă diverse emoţii şi sentimente, angajează un proces interpersonal diferit, au propriul potenţial terapeutic şi propriile aplicaţii.

Voi prezenta mai jos câteva cazuri din ședințele de consiliere unde am aplicat și meloterapia. Din motive de confidențialitate, datele de identificare ale persoanelor din practica meloterapeutică nu sunt cele reale.

 

  • B.D. are 38 de ani și a trecut printr-o operație de histerectomie. Este căsătorită, dar nu are copii. Are o impresie proastă despre sine însăși și are dificultăți să se regăsească în corpul ei după operația suferită. Ascultă cu plăcere muzică pop, respingând muzica hip-hop. Această informație coroborată cu datele anamnezice îmi oferă posibilitatea de a puncta o serie de caracteristici ale personalității clientei și anume: acceptare de sine, toleranță și independență scăzută, flexibilitate joasă, temperament creativ scăzut, ostilitate crescută, însă și o empatie ridicată.
    B. participă la ședințe de consiliere meloterapeutică în care se realizează și elemente de euritmie. Astfel, realizează o serie de activități ritmice și de mișcare, începând cu găsirea propriului ritm al mersului și continuând cu mișcări improvizate, care să exprime muzica pe care o audiază.
    La una din ședințele de consiliere, i-am propus spre audiere și ulterior exprimare muzicală prin mișcare două piese muzicale în scopul stimulării și energizării organismului, precum și a calmării durerii fizice și sufletești. 
    Prima dintre piesele selectate este ”Don`t Speak” a trupei No Doubt, iar cea de a doua poartă titlul “Iris”, a celor de la Goo Goo Dolls. Mesajul acestor melodii este o radigrafiere a experienței traumatice prin carea trecut clienta, dar și o metodă eficientă de motivare și susținere în depășirea stării de depresie și victimizare în care se afla la momentul respectiv. Astfel, am încurajat-o să își găsească în interior resursele necesare pentru a trece la o altă etapă a existenței sale, de a-și redescoperi, afirma și integra sensul propriei vieți.
    Cele două melodii au o încărcătură emoționale ridicată, ritmul fiind într-un crescendo progresiv, calmant spre final, după atingerea unui punct culminant, însă cu un mesaj pozitiv.
    Am încurajat-o pe B. să țină un jurnal zilnic al experiențelor sale, pe care să le discutăm la întâlnirile de meloterapie.

 

  • S. D. are 10 ani și prezintă deficiențe în limbaj, având dificultăți în exprimarea gândurilor ei prin cuvinte.
    La cererea părinților săi, participă la ședințe de meloterapie. În cadrul acestora, am rugat-o pe S. să pronunțe un cuvânt sau o melodie pe care să o lege logic de o melodie cunoscută. Cântecul ales a fost fost ”In căsuţa din pădure” .
    După ce a reuşit să facă acest lucru, am rugat-o pe S. să compună un vers nou pentru acelaşi cântec, în timp ce îi arătam o reprezentare vizuală a ritmului. Fraza propusă a fost integrată în cântec. După ce a fost posibil şi acest lucru, repertoriul a fost extins cu un nou cîntec, de data aceasta unui mai ritmat şi mai vesel şi anume ”O portocală”, la care prin exerciţiu. S. a fost capabilă să aducă noi cuvinte şi fraze, potrivite cu contextul.
    Muzica reprezintă pentru copii o experienţă îmbucurătoare, iar prin integrarea factorilor emoţionali, fizici şi intelectuali ei pot ajunge să se înţeleagă pe ei înşişi mai bine şi de asemenea, să înveţe să-i înţeleagă pe cei din jurul lor.

 

  • N. L. are 42 de ani, este căsătorit, are doi copii şi are o funcţie de răspundere în organizaţia din care face parte, care presupune deplasări frecvente, contactul cu persoane diverse şi vorbitul în public, adeseori în faţa unui auditoriu pe care nu îl cunoaşte în prealabil.
    De câteva luni semnalează o stare de iritabilitate crescută, oboseală permanentă, insomnii, anxietate legată de contactul cu persoane necunoscute şi teama înainte de a vorbi în public.
    Şedinţele de meloterapie au ca obiectiv imediat depăşirea stării de criză, calmare fizică şi nervoasă, precum şi restabilirea echilibrului emoţional.
    Fiind un meloman şi un amator de muzică clasică, i-am propus spre audiţie în cadrul şedinţelor de meloterapie două lucrări clasice ”Oda bucuriei” de Ludwig van Beethoven pentru calmarea stării de agitaţie şi ”Ave Maria” de Franz Schubert pentru relaxare şi tratarea insomniei.
    Am observat încă din primele minute de audiţie modificarea posturii corporale a lui N., manifestată prin detesionare musculară, destinderea muşhilor faciali şi experimentarea stării de relaxare însoţită de notele muzicale calmante şi liniştitoare.
    I-am recomandat ca prim pas în procesul consiliativ pe care îl parcurgem audierea înaite de somnul de seară a acestor piese muzicale, act însoţit şi de o serie de exerciţii de respiraţie şi relaxare menite să diminueze efectele oboselii şi stresului acumulate pe parcursul zilei.

Mai multe poți afla citind:

  • Aldridge, D. (1996). Music Therapy Research and Practice in Medicine. From Out of the Silence. London and Bristol: Jessica Kingsley Publishers.
  • http://encyclopedia.jrank.org/articles/pages/3440/Musical-Instruments-Symbolism-of.html#ixzz2DnNtmIbe
  • Wigram, T. ( 1995). The Art and Science of Music Therapy: A Handbook. Harwood Academic Publishers GmbH.
  •  Ursuțiu, D. (2008).  Acustică medicală. Brașov: Catedra de Fizică.
  • http://www.medreflexline.ro/detalii.aspx?muzicoterapia
  •  Wigram, T., De Backer, J. (1999). Clinical Applications of Music Therapy in Psychiatry.London and Philadelphia: Jessica Kingsley Publishers.
  •  Moyne – Larpin, Y. (1988). Musique pour renaître. Ed. Desclée de Brouwer
  •  Dewhurts-Maddock, O. (1998). Terapia prin sunete. București: Ed. Teora

 

Consilier psihologic și psihoterapeut experiențialist Alina Moldovan

 

Recomandă
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Autor: Alina Moldovan

Psiholog cu drept de liberă practică atestat profesional de Colegiul Psihologilor din România.