Copiii noștri și timpul – arta de trăi în tandrețe.

Copiii noștri și timpul – arta de trăi în tandrețe. Ți s-a întâmplat vreodată să îți privești copilul în timp ce acesta doarme și să simți cum un sentiment nemilos de vinovăție se strecoară în inima ta? Prioritari pentru noi sunt copiii noștri și în slujba lor ne antrenăm adesea întreaga energie… și totuși… ți se întâmplă să simți că ești atât de departe de sufletul lui? Ți se întâmplă să îți propui să petreci mai mult timp cu el jucându-vă jocul lui preferat sau pur și simplu să povestiți fără griji și fără ceas, însă… să nu-ți mai rămână timp pentru asta? Oare simți uneori că propriul copil nu-ți apreciază eforturile, ba mai mult, îți mai și reproșează câte ceva? Ți se întâmplă să simți că parcă ceva lipsește  între  voi?  Și toate astea din cauza lipsei de timp?! Cum am putea găsi oare armonia?

Uneori, răspunsul meu la toate aceste întrebări este … da! Sunt părinte și adesea mă frământ la gândul chinuitor că nu petrec suficient timp calitativ cu fiul meu. Și totuși, ceea ce mă liniștește este însuși faptul că am astfel de gânduri. Mă consider un părinte responsabil, tocmai fiindcă rămân trează în conștiință și pot analiza obiectiv, în fiecare clipă,  în ce stadiu se află relația mea cu propriul copil. Schimbarea nu întârzie să apară!

Îți propun să vorbim astăzi despre timpul nostru liber și copiii noștri.

Ce  mai înseamnă ”timp liber”  într-o societate care a depășit de câteva decenii deja și ritmul ”a trăi în secolul vitezei”? Da, este adevărat, suntem tot mai mult copleșiți de problemele profesionale, familiale, sociale sau de altă natură. Pentru a defini mai bine așa-zisul ”timp liber” ar trebui să medităm mai mult la ce înseamnă a fi liber, a avea libertate și liber arbitru. Calitatea și cantitatea timpului liber se află fără doar și poate în strânsă legătură cu timpul psihologic și implicit cu liberul arbitru.

Noi suntem cei care dăm valoare timpului, noi suntem cei care putem transforma timpul în eternitatea, pe care dacă nu o vom gusta încă din viața aceasta, nu o vom întâlni nici în proximitatea  și tandrețea îngerilor.

Dacă timpul ar putea vorbi, probabil ar glăsui cam așa: ”- Mereu vă plângeți că s-a comprimat timpul, că nu mai aveți timp… mereu aud cum îmi rostiți numele, fără să vă gândiți o clipă dacă mă cunoașteți cu adevărat, fără să  fiți recunoscători că v-am fost dăruit. Doar aud nu știu cum a trecut timpul așa repede… dacă aș fi avut timp… dacă nu pierdeam atâta timp… pe timpuri… timpul nu mai are răbdare… s-au dus timpurile… de la un timp… Arareori îmi este dat să mă pot bucura și eu auzind azi am câștigat timp, mi-am făcut timp să stau de vorbă cu prietenii sau cu copilul meu. De fapt, vreau să  fiu sincer cu voi  și vă spun că nu eu m-am comprimat, ci sufletele voastre s-au chircit, au devenit minuscule  în goana voastră după un confort sporit, după un job mai bun, după o tigaie cu preț redus, după excursii exotice și plăceri scumpe. Timpul vostru, pe care îl numiți liber, de fapt este invers proporțional cu acel confort și cu acele plăceri pe care le căutați în tot ceea ce este scump, la promoție, exotic sau la modă.”

Da… poate că așa este, însă mi-ar plăcea să-ți fiu alături cu mai mult decăt să  expun rânduri filozofice despre timp, astfel că mai jos găsești câteva sugestii pe care le puteți încerca, dacă nu ați facut-o deja.

Modul în care copilul îşi petrece efectiv timpul liber poate fi clasificat în timpul liber activ, în care face lucruri de plăcere şi în interesul dezvoltării sale, şi timpul liber pasiv, în care îşi omoară plictiseala, făcând ce se nimereşte. Este de la sine înţeles că timpul liber activ trebuie încurajat, dar şi cealaltă modalitate nu este complet de neglijat, pentru că rolul timpului liber pasiv este de relaxare şi de odihnă (dar nu în exces).

Noi, părinţii, e important să cunoaștem  şi să coordonăm modul de petrecere a timpului liber de către copiii noștri, pentru că:

  • este de preferat ca timpul liber să reprezinte un agent de educaţie pozitivă pentru copilul nostru;
  • trebuie învăţată separarea modalităţilor de petrecere a timpului liber şi comportamentele pozitive de cele negative;
  • petrecerea timpului liber cu alţi copii înseamnă modele diferite de gândire şi de comportare care trebuie lămurite la timpul respectiv, pentru a lăsa o urmă în modul de adaptare a copiilor la mediul înconjurător;
  • a cunoaşte posibilităţile reale ale copilului şi a-l orienta spre activităţi care să-i dezvolte talentele ascunse;
  • că părinţii trebuie să asigure copiii de prezenţa lor permanentă în viaţa lor şi de importanţa activităţilor copiilor pentru părinţi (aprecierea intereselor copiilor formează la aceştia încredere în forţele proprii, motivaţie pentru învăţare, iniţiativă şi adaptare mai rapidă la cerinţele şcolii şi ale societăţii). Până la o anumită vârstă, copilul trebuie să înveţe regulile de comportare în societate şi regulile proprii fiecărei familii. Dacă simte prezenţa, directă sau implicită, a părinţilor, îşi va forma conştiinţa morală. Copilul trebuie să se simtă supravegheat şi ghidat de reprezentarea părinţilor, tot timpul.

Am constatat că sunt părinţi care petrec mult timp cu copiii lor, căutând activităţi cât mai variate, care stimulează activităţile sociale ale copilului, spiritul de iniţiativă, dezvoltă sentimentul de apartenenţă al acestuia.

Îți propun câteva sugestii pentru petrecerea în comun a timpului liber:

  • Pictatul pe faţă şi corp – folosind vopsele speciale, te poţi bucura alături de copii de imaginaţia şi creativitatea lor.
  • În grădină - pentru cei care beneficiază de o „bucată de pământ”, îngrijirea plantelor (flori, legume) poate fi o modalitate plăcută de relaxare şi o posibilitate de comunicare afectivă.
  • Colecţia familiei – poţi colecţiona, împreună cu copiii tăi cele mai variate obiecte, lucru care contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă în familie.
  • Campionatele familiei: cărţi, remy, table, şah, scrabble, puzzle, „Nu te supăra, frate!”, Piticot, Monopoly, etc. Orice joc trezeşte la copii spiritul de competiţie, stimulează ambiţia şi voinţa.
  • Concursuri pe teme din desene animate - mai ales pentru copiii mici povestea, jocul, animaţia sunt metode utile pentru stimularea imaginaţiei şi a proceselor de cunoaştere.
  •  În bucătărie - acordaţi-vă timp pentru a inventa împreună tot felul de reţete culinare.
  • Voluntariatul - implicaţi-vă împreună, părinţi şi copii, în activităţi de voluntariat, iniţiate de diverse organizaţii neguvernamentale, în folosul comunităţii (acţiuni pentru copiii străzii, bătrâni, persoane cu nevoi speciale, diverse campanii de prevenire).
  • Produse artistice – realizaţi împreună diverse produse artistice (colaje pe diverse teme, afişe, desene, ornamente, obiecte artizanale, podoabe de pom, cântece, poezii, origami etc.). Cu unele dintre acestea puteţi chiar decora casa.
  • Colţul vesel - realizaţi un mic panou plasat la vedere, pe care să puteţi nota diverse mesaje, enunţuri, însemnări, caricaturi, desene pentru membrii familiei. Acestea dau culoare zilei.
  • Aşteptând oaspeţi – pentru organizarea unui eveniment, fiecare membru al familiei va primi sarcini concrete (decorarea casei sau a mesei, cumpărături, gătit, ornarea produselor alimentare, primirea oaspeţilor ).
  • Lumea necuvântătoarelor – orice animal e bine să fie acceptat ca un „membru” al familiei. Îngrijirea animalelor de casă (câine, pisică, peşti, broscuţe, păsări, hamsteri) dezvoltă asumarea responsabilităţilor individuale, stimulează dezvoltarea afectivă. Mai mult chiar, este bine să transmitem copiilor un mesaj pozitiv faţă de orice altă formă de viaţă din Univers.
  • Abilităţi practice – realizaţi produse utile (ghivece, scaune, suporturi, rafturi, farfurii, vaze) din diferite materiale (lemn, sticlă, ceramică, lut ), care vor putea fi folosite pentru uzul personal sau vor fi dăruite.
  • Teatru (teatru de păpuşi pentru cei mici, joc de rol, scenarii, carnaval, karaoke pentru ceilalţi copii)- permit reflectarea unor stări emoţionale (pozitive sau negative), descătuşarea unor inhibiţii proprii, stimulează creativitatea şi vă plasează  în situaţii de viaţă cu rol educativ.

Nu desconsidera nici activităţile uzuale, zilnice, pe care le poţi face alături de copii:

  • vizionaţi un film împreună şi discutaţi-l;
  • citiţi aceeaşi carte şi încercaţi să comentaţi aspectele esenţiale, simbolurile;
  •  mergeţi la cumpărături împreună;
  • petreceţi măcar o oră pe săptămână plimbându-vă fără un scop anume (în parc, pe stradă)
  • faceţi împreună treabă în casă (gătit, spălat, curăţenie, mici reparaţii)
  • discutaţi despre tendinţele moderne în modă, muzică;
  • petreceţi zilnic câteva minute pentru efectuarea unor exerciţii fizice de întreţinere;
  • mergeţi împreună la competiţii sportive, faceţi sport, vizionaţi emisiuni sportive;
  • mergeţi în excursii, atât cu scop educativ, cât şi cu scop de relaxare;
  • invitaţi în activităţile de relaxare (picnicuri, după-amiezi petrecute în familie, excursii etc.) şi prietenii copiilor dvs.;
  • povestiţi istorii de familie, folosind albume de fotografii, obiecte reprezentative, alte persoane implicate.

Te invit să experimentați cât mai multe dintre aceste propuneri și tare mult mi-ar plăcea să îmi scrii gândurile tale legate de rolul de părinte.

 

Psiholog Camelia Bota Rafiroiu

Recomandă
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someone

Autor: Camelia Bota

Psiholog cu drept de liberă practică atestat profesional de Colegiul Psihologilor din România.